Magdalena-Anca Manole
Virginia Mariani
Maddalena Chelini
«Mi ricordo che ero via almeno 20 su 30 giorni al mese! Per tutto il tempo ero a fare e disfare le valigie. Mi mancava il letto che avevo in casa, ma gli auditorium e le decine di mazzi di fiori che stavo ricevendo, la gioia sui volti delle persone quando mi vedevano dal vivo per le strade delle loro città, le bambole che stavo ricevendo da bambini a ogni spettacolo, gli autografi e le lettere dai miei fan, le mie canzoni che cantavano…tutti questi fatti mi facevano dimenticare le cose meno piacevoli della mia vita di artista: la nostalgia per gli amori a casa, gli articoli dei giornale scandalosi, e le cose alle quali un’artista deve rinunciare, i sacrifici, o il mantenere una dieta.» Questa era Mădălina Manole, “capelli di fuoco” ma anche voce intensa e calda nata il 14 luglio 1967 in una regione montana nella città di Vălenii de Munte, nella contea di Prahova. Figlia di Ion ed Eugenia Manole viene educata con la passione per la musica da sua madre, che cantava musica folk, e da bambina è subito ansiosa di imparare a suonare la chitarra: inizia, perciò, a prendere lezioni da Ana Ionescu Tetelea, una cantante folk di Ploieşti. All'età di quindici anni diventa membro del Cenacolo della Gioventù di Prahova, che a quel tempo era guidato dal poeta Lucian Avramescu. Contemporaneamente continua a studiare alla High School of Chemistry di Ploieşti, nella quale si diploma con successo. Dopo essersi laureata, Mădălina sta per prendere il volo e non soltanto metaforicamente: si laurea anche presso la Scuola di controllori del traffico aereo della Băneasa e lavora in questo campo per quattro anni. Da giovane cantante, comunque, cerca il successo musicale formando un gruppo con Ştefania Ghiţă chiamato “Alfa şi Beta” (Alfa e Beta), che partecipa agli spettacoli di Cenaclul Flacăra (Cenacolo Fiamm).
Diviene il membro più giovane a partecipare ai festeggiamenti del circolo “Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului” e allo stesso tempo lavora con artisti tra cui Victor Socaciu e Roșu și Negru. Tra il 1982 e il 1985 frequenta la scuola d'arte chiamata Alacoala Populara de Arta, come parte del gruppo che avevano guidato Mihaela Runceanu e Ionel Tudor. Alla fine del 1980 Dan Ştefan le affida la canzone Pentru noi nu poate fi alt cer (Per noi non possiamo essere un altro paradiso), colonna sonora del film Nelu diretto dal regista Dorin Doroftei e in questa occasione la cantante folk interpreta anche il suo primo ruolo cinematografico. Nel 1994 sposa il suo compagno di vita Şerban Georgescu, incontrato nel 1988 attraverso Costin Diaconescu, un vecchio amico che lavorava a Radio Romania, ed ecco i primi problemi con i giornali scandalistici: la stampa e i suoi fan la accusano di averlo sposato per motivi finanziari dato che lui è più grande di 15 anni. Partecipa al festival musicale "Mamaia" (Festivalul de Muzica Uşoară Mamaia) con la canzone Un uomo sentimentale (Un Om sentimentale), composta da Diaconescu, che conquista il quarto posto. Dopo aver partecipato con Manole Runceanu e Laura Stoica a un tour in Transilvania per raccogliere fondi a favore del rilancio del Teatro di Stato di Oradea, presenta un recital in diverse regioni della Romania, e un anno dopo, grazie alla canzone di Georgescu dal titolo Lovely Girl (FATA draga), guadagna la popolarità della radio: diventa il brano musicale che l’avrebbe rappresentata ormai come artista molto nota e con questo arriva il primo album nel 1991 registrato con l’Electrecord; allo stesso tempo viene fondato il suo primo fan club guidato da due studenti: Ciprian Antochi e Claudia Panaite. Ora comincia anche a esibirsi sul palco a livello internazionale per i/le cittadini/e romeni/e che vivono negli Stati Uniti, in Austria, in Belgio e in Germania.
Visto il successo commerciale di FATA draga e la sua popolarità, "Billboard magazine" le dedica un pezzo e nel 1993 arriva il nuovo album Ei şi ce? (E allora?) con otto pezzi folk-rock, la maggior parte dei quali scritti da Georgescu: l’album ha molto successo in Romania e Radio Contact nomina Mădălina "miglior artista pop". Nel 1995 canta nel concerto di apertura di Whigfield a Bucarest e, un anno dopo, al concerto della band di apertura di Los del Rio. Nel 1997 pubblica l'album Smooth, Smooth Mădălina (Lina, lina Madalina) e diventa la prima interprete di musica pop rumena che registra con il grande catalogo di musica internazionale prodotta dal Gruppo PolyGram (attraverso Zone Records in Romania); inoltre diventa la prima artista pop a interpretare l’autentico folklore rumeno in modo originale, con un'orchestra popolare guidata da Dorel Manea. I brani dell'album includono canzoni di Maria Tănase, Maria Lătăreţu e Lucrezia Ciobanu. Intanto divorzia da Georgescu, con cui c’erano stati momenti di forte crisi, e si risposa nel 2009 con Peter (Petru) Mircea dal quale, a 42 anni, ha un figlio. Il 19 febbraio 2010 pubblica il suo nono album intitolato 09 Madalina Manole…ma si ammala. La cantante viene trovata morta dal marito nella loro casa la mattina presto del 14 luglio 2010, proprio il giorno del suo 43° compleanno: sembra un suicidio, con mezzo litro di carbofurano, uno dei pesticidi più tossici che esistano. Per questo la Chiesa Ortodossa le dedica una celebrazione funebre breve e al di fuori dell'edificio religioso: ci sono circa 40.000 persone. Mădălina è sepolta nel cimitero Bolovani in Ploieşti.
Traduzione francese
Joelle Rampacci
«Je me souviens que j'étais absente au moins 20 jours sur 30 par mois! Tout mon temps à faire et défaire mes valises. Mon lit me manquait, mais les auditoriums et les dizaines de bouquets que je recevais, la joie sur les visages des personnes quand elles me voyaient en personne dans les rues de leurs villes, les poupées que je recevais des enfants à chaque spectacle, les autographes et les lettres de mes fans, mes chansons qu’on chantait ..., tous ces faits m'ont fait oublier les choses les moins agréables de ma vie d'artiste: la nostalgie des amours laissés à la maison, les articles des journaux à scandales, et les choses qu'un artiste doit abandonner, les sacrifices ou suivre un régime.» C'était Mădălina Manole, «cheveux de feu» mais aussi une voix intense et chaleureuse née le 14 juillet 1967 dans une région de montagne de la ville de Vălenii de Munte, dans le comté de Prahova. Fille d'Ion et Eugenia Manole est éduquée avec la passion pour la musique par sa mère, qui chantait de la musique folk, et dès son enfance elle a envie d'apprendre à jouer de la guitare: elle commence donc à prendre des cours auprès d'Ana Ionescu Tetelea, une chanteuse folk de Ploieşti. À l'âge de quinze ans, elle devint membre du Cénacle de la Jeunesse de Prahova, qui était alors dirigé par le poète Lucian Avramescu. Parallèlement, elle poursuit ses études à la High School of Chemistry de Ploieşti, où elle obtient son diplôme avec succès. Après avoir obtenu sa licence , Mădălina est sur le point de décoller et pas seulement métaphoriquement: elle est également diplômée de l'École des contrôleurs aériens de Băneasa et a travaillé dans ce domaine pendant quatre ans. En tant que jeune chanteuse, cependant, elle a cherché le succès musical en formant un groupe avec Ştefania Ghiţă appelé «Alfa şi Beta» (Alfa et Beta), qui a participé aux performances de Cenaclul Flacăra (Cénacle Fiamm).
Elle devient le plus jeune membre à participer aux célébrations du club «Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului» et travaille en même temps avec des artistes comme Victor Socaciu et Roșu și Negru. Entre 1982 et 1985, elle a fréquenté l'école d'art appelée Alacoala Populara de Arta, participant au groupe qu’avait dirigé Mihaela Runceanu et Ionel Tudor. Fin 1980, Dan Ştefan lui confie la chanson Pentru noi nu poate fi alt cer (Il ne peut y avoir d'autre paradis pour nous), la bande originale du film Nelu réalisé par Dorin Doroftei et à cette occasion la chanteuse folk interprète également son premier rôle au cinéma. En 1994, elle épouse son compagnon de vie Şerban Georgescu, rencontré en 1988 par l'intermédiaire de Costin Diaconescu, un vieil ami qui travaillait à Radio Roumanie, et surgissent les premiers problèmes avec les tabloïds: la presse et ses fans l'accusent de l'avoir épousé pour des raisons financières en raison du fait qu’il a 15 ans de plus qu’elle. Elle participe au festival de musique "Mamaia" (Festivalul de Muzica Uşoară Mamaia) avec la chanson Un Om sentimentale (Un homme sentimental), composée par Diaconescu, qui prend la quatrième place. Après avoir participé avec Manole Runceanu et Laura Stoica à une tournée en Transylvanie pour récolter des fonds pour la relance du Théâtre d'État d’Oradea, elle présente un récital dans différentes régions de Roumanie, et un an plus tard, grâce à la chanson de Georgescu intitulée FATA draga (jolie fille), elle gagne la popularité de la radio: elle devient le morceau musical qui l'aurait représentée dorénavant comme une artiste bien connue et avec cela vient le premier album en 1991 enregistré avec l'Electrecord; en même temps, son premier fan club dirigé par deux étudiants est fondé: Ciprian Antochi et Claudia Panaite. Maintenant, elle commence également à se produire sur scène à un niveau international pour des citoyens roumains vivant aux États-Unis, en Autriche, en Belgique et en Allemagne.
Compte tenu du succès commercial de FATA draga et de sa popularité, "Billboard magazine" lui consacre un article et en 1993 arrive le nouvel album Ei şi ce? (Et alors?) Avec huit morceaux folk-rock, la plupart écrits par Georgescu: l'album connaît un grand succès en Roumanie et Radio Contact nomme Mădălina "meilleure artiste pop". En 1995, elle chante au concert d'ouverture de Whigfield à Bucarest et, un an plus tard, au concert du groupe d’ouverture de Los del Rio. En 1997, elle sort l'album Smooth, Smooth Mădălina (Lina, lina Madalina) et devient la première interprète de musique pop roumaine à enregistrer avec le grand catalogue de musique internationale produit par le groupe PolyGram (via Zone Records en Roumanie); elle devient également la première artiste pop à interpréter de manière originale le folklore roumain authentique, avec un orchestre populaire dirigé par Dorel Manea. Les titres de l'album incluent des chansons de Maria Tănase, Maria Lătăreţu et Lucrezia Ciobanu. Elle est désormais infatigable: en 1997, elle crée l'Association culturelle de Mădălina Manole (Asociatia Culturala Madalina Manole) pour promouvoir des activités culturelles et humanitaires et est invitée aux plus importantes émissions de télévision et de radio; elle présente l'édition du Festival International du Cerf d'Or du théâtre Braşov et est choisie par Procter & Gamble au niveau international pour lancer un produit cosmétique en Roumanie: ici les projecteurs l'illuminent comme jamais auparavant et la «fille aux cheveux de feu» est née. En 2000, elle a reçu les prix de la meilleure interprète et de la meilleure voix pop féminine de l'année en Roumanie et des prix de la radio et de l'industrie de la musique en Roumanie et l'album Dulce de Tot (la plus douce de toute) est classé meilleur album pop par Radio Romania Actualităţi. Entre-temps, elle divorce de Georgescu, avec qui elle avouera qu'il y a eu des moments de crise sévère, et se remarie en 2009 avec Peter (Petru) Mircea dont, à 42 ans, elle a eu un fils. Le 19 février 2010, elle sort son neuvième album intitulé 09 Madalina Manole… mais elle tombe malade. La chanteuse est retrouvée morte par son mari dans leur maison tôt le matin du 14 juillet 2010, le jour de son 43e anniversaire, après ce qui semble être un suicide avec un demi-litre de carbofuran, l'un des pesticides les plus toxiques qui existent. Pour cette raison, l'Église orthodoxe lui consacre une courte célébration funéraire à l'extérieur de l'édifice religieux: il y a environ 40 000 personnes. Mădălina est enterrée dans le cimetière Bolovani à Ploieşti.
Traduzione inglese
Cettina Callea
"I remember I was away at least 20 out of 30 days a month! During all that time I lived out of a suitcase. I missed the bed I had at home, but the full auditoriums, the dozens of bouquets I used to receive, the joy on people's faces when they saw me on the streets of their cities, the dolls that I was given by children at every show, the autographs and letters from my fans, my songs that they sang - all these pleasures made me forget the less pleasant parts of my life as an artist. Among those were nostalgia for loves at home, nasty articles in scandalous newspapers, the difficulty of maintaining a healthy diet, and other sacrifices.” This was Mădălina Manole, described as “the girl with hair on fire” but also with a warm and deeply intense voice. She was born July 14, 1967 in a mountain region in the city of Vălenii de Munte, in the county of Prahova, Romania. Daughter of Ion and Eugenia Manole, she was educated with a passion for music by her mother, who sang folk music, and as a child she was immediately anxious to learn the guitar. She began with lessons from Ana Ionescu Tetelea, a folk singer of Ploieşti. When she was fifteen she became a member of the Prahova Youth Cenacle, which was led by the poet Lucian Avramescu. At the same time she continued studying at the Ploieşti High School of Chemistry, and graduated successfully. After graduating, Mădălina was ready to take flight, and not only metaphorically. She also graduated from the School of Air Traffic Controllers of Băneasa and worked in this field for four years. As a young singer, however, she sought musical success by forming a group with Ştefania Ghiţă called "Alfa şi Beta" (Alfa and Beta), who participated in the performances of Cenaclul Flacăra (Cenacolo Fiamm).
She became the youngest member to participate in the celebrations of the Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului circle and at the same time she worked with artists including Victor Socaciu and Roșu și Negru. Between 1982 and 1985 she attended the art school called Alacoala Populara de Arta, as part of the group that had led Mihaela Runceanu and Ionel Tudor. At the end of 1980 Dan Ştefan entrusted her with the song Pentru noi nu poate fi alt cer (For Us There Cannot Be Another Paradise), the soundtrack of the movie Nelu directed by Dorin Doroftei, and on this occasion the folk singer also played her first cinematographic role. In 1994 she married her life partner Şerban Georgescu, met in 1988 through Costin Diaconescu, an old friend who worked on Radio Romania. At that time she also had her first problems with tabloid newspapers: the press and some of her fans accused her of having married him for financial reasons, since he was fifteen years older than she was. She took part in the Mamaia music festival (Festivalul de Muzica Uşoară Mamaia) with the song "Un Om Sentimentale" (A Sentimental Man) composed by Diaconescu. She won fourth place. After participating with Manole Runceanu and Laura Stoica on a tour in Transylvania to raise funds in favour of the relaunch of the Oradea State Theater, she presented a recital in different regions of Romania, and a year later the Georgescu song entitled Lovely Girl (Fata Draga) gained popularity on the radio. It became the piece of music that confirmed her as a very popular artist. With this came her first album in 1991, recorded with Electrecord. At the same time her first fan club was founded by two students Ciprian Antochi e Claudia Panaite. She also began to perform internationally for Romanians living in the United States, Austria, Belgium and Germany.
Due to the popularity and commercial success of Faya Draga, "Billboard magazine" dedicated an article to her, and in 1993 the new album Ei Si Ce (So What?) appeared. It included eight folk- rock pieces, most of which were written by Georgescu: the album was very successful in Romania and Radio Contact proclaimed Mădălina "best pop artist". In 1995 she sang in the opening concert of Whigfield in Bucharest and, a year later, at the concert of the opening band of Los del Rio. In 1997 she released the album “Smooth, Smooth Mădălina” (Lina, lina Madalina), and became the first Romanian pop music performer to record with the large catalogue of international music produced by the PolyGram Group (through Zone Records in Romania). She also became the first pop artist to interpret authentic Romanian folklore in an original way, with a popular orchestra led by Dorel Manea. The tracks on the album include songs by Maria Tănase, Maria Lătăreţu and Lucrezia Ciobanu. She became unstoppable. In 1997 she created the Madalina Manole Cultural Association (Asociatia Culturala Madalina Manole) to promote cultural and humanitarian activities, she was invited by the most important TV and radio shows, was presented an award by the Braşov Teatro International Golden Stag Festival, and was chosen by international Procter & Gamble to launch a cosmetic product in Romania. These spotlights illuminated her as never before, and "the girl with the fiery hair" was born. In 2000 she received awards for best performer and best female pop voice of the year in Romania, and radio awards and music industry awards in Romania. The album “Sweetest Of All” (Dulce de Tot) was rated as the best pop album by Radio Romania Actualităţi. Meanwhile, after moments of severe crisis, she divorced Georgescu, and in 2009 she married Peter (Petru) Mircea from whom, at 42, she had a son. On February 19, 2010 she released her ninth album titled “09 Madalina Manole,” but fell seriously ill. Madalina was found dead in their home by her husband on the early morning of July 14, 2010, the day of her 43rd birthday. It appeared to be a suicide with half a liter of carbofuran, one of the most toxic pesticides in existence. Because of her suicide, the Orthodox Church allowed her only a short funeral celebration outside the church. Nevertheless, it was attended by some 40,000 people. Mădălina was buried in the Bolovani cemetery in Ploieşti.
Traduzione rumena
Niculina Ghilvagiu
"Îmi aduc aminte că eram plecată cel puțin 20 de zile din 30, cât are o lună! Tot timpul făceam și desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar sălile arhipline și zecile de buchete de flori pe care le primeam, bucuria de pe chipurile oamenilor atunci când mă vedeau în carne și oase pe străzile din orașul lor, păpușile pe care mi le aduceau copii la fiecare spectacol, autografele și scrisorile primite de la fani, melodiile cântate de ei vers cu vers, toate astea m-au făcut să uit de lucrurile mai puțin plăcute din viața mea de artist, dorul de cei dragi de acasă, articolele din presa de scandal, renunțările, sacrificiile, dieta normală a unui artist…” . Aceasta era Mădălina Manole, „fata cu părul de foc”, dar și o voce intensă și caldă. S-a născut pe 14 iulie 1967 într-o regiune muntoasă., în orașul Vălenii de Munte, județul Prahova. Fiica lui Ion și Eugenia Manole moștenește pasiunea pentru musică de la mama ei care cântă musică folk. De mică dorește să învețe să cânte la chitară și începe să ia lecții de la Ana Ionescu Tetelea, o cântareață de muzică folk din Ploiești. La vârsta de cinsprezece ani devine membră a Cenaclului Tineretului din Prahova, condus de poetul Lucian Avramescu și frecventează Liceul de Chimie Ploiești. După absolvire, Mădălina este pe cale să decoleze, în sensul propriu si figurat. Se inscrie la Școala de controlori de trafic aerian de la Băneasa și după absolvirea acesteia a lucrat în acest domeniu timp de patru ani. În același timp, ca tanără cântăreață, încearcă să obțină succes cu muzica formând un grup cu Ștefania Ghiță „Alfa și Beta" cu care participă la spectacolele Cenaclului Flacăra.
Este cea mai tânară participantă la Serbările Cenaclului Scânteii Tineretului. Intre timp colaborează cu artistul Victor Socaciu și cu formația Roșu și Negru. Între 1982 și 1985 frecventează Școala Populară de Artă în clasa Mihaelei Runceanu și a lui Ionel Tudor. La sfarșitul anului 1980 Dan Ștefan îi încredințează piesa „Pentru noi non poate fi alt cer" care va face parte din coloana sonoră a filmului „Nelu", în regia lui Dorin Doroftei. Cu această ocazie, Mădălina joacă primul ei rol într-un film. În 1994 se căsătorește cu partenerul său de viață Șerban Georgescu pe care l-a cunoscut în 1988 prin Costantin Diaconescu, un vechi prieten care lucra la Radio România. Acest mariaj stârnește interesul ziarelor de scandal: din cauza diferenței de vârstă dintre ea și soțul ei (15 ani) presa și fanii săi au acuzat-o că s-ar fi căsătorit cu Șerban Georgescu din interes. Participă la Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia cu piesa „Un Om sentimental”, compusă de Diaconescu, cu care obține o mențiune. După ce a participat cu Mihaela Runceanu e Laura Stoica la un turneu în Transilvania cu scopul de a strânge fonduri în favoarea relansării Teatrului de Stat din Oradea, susține recitaluri în diverse regiuni din România. După un an de la acest turneu datorită piesei „Fată dragă” compusă de Georgescu, obține popularitate la posturile de radio: va deveni piesa muzicală care o va rapprezenta ca artistă. În 1991 întregistreaza primul său album produs de Electrecord. În acelaşi timp ia ființa primul său fan club condus de doi studenți: Ciprian Antochi e Claudia Panaite. În această perioadă începe să susțină spectacole în străinatate pentru publicul român din diasporă: în Statele Unite ale Americii, Austria, Belgia și Germania.
Având în vedere succesul comercial al piesei „Fată dragă” și popularitatea acesteia, revista Billboard îi dedică un articol. În 1993 iese noul album al Mădălinei Manole „Ei și ce?" cu opt piese de folk-rock. Majoritatea acestor piese sunt compuse de Georgescu. Albumul are mare succes în România și Radio Contact desemnează Mădălina „cea mai bună artistă pop". În 1995 cânta în deschiderea concertului Whigfield la București și, un an mai târziu, în deschiderea concertului Los del Rio. În 1997 lansează albumul „Lină, lină Mădălină” și devine prima interpretă de muzică pop românească care intră în catalogul unui mare producător muzical ca PolyGram Group prin Zone Records România. În același timp va fi prima artistă pop care interpretează muzica populară într-un mod original, cu orchestra populară condusă de Dorel Manea. Cântecele populare interpretate de ea sunt ale Mariei Tănase, ale Mariei Lătăreţu și ale Lucreției Ciobanu. În 1997 înființează Asociația Culturală Mădălina Manole cu scopul de a promova activități culturale și umanitare. E invitată la cele mai importante emisiuni de televiziune și de radio. Prezintă ediția aniversară a Festivalului de muzică ușoară „Cerbul de aur" la Brașov și e aleasă de grupul internațional Procter & Gamble ca imagine pentru lansarea unui produs cosmetic în România. Această campanie avea ca slogan „Fata cu părul de foc" aluzie la culoarea părului său în lumina reflectoarelor. Din acel moment, Mădălina Manole va fi cunoscută ca Mădălina „Fata cu părul de foc”. În anul 2000 a fost premiată la Premiile Radio România și respectiv Premiile Industriei Muzicale Radio ca cea mai bună voce feminină a anului. In același an, albumul „Dulce de Tot" este considerat cel mai bun album pop de către Radio România Actualități. Între timp divorțează de Georgescu. După divorț va declara că a atraversat momente mari de criză conjugală. Se recăsătorește în 2009 cu Petru Mircea cu care a avut, la vârsta de 42 de ani, un fiu (Petru jr.). Pe 19 februarie 2010 publică al nouălea album intitulat „09 Mădălina Manole”. Din păcate, din cauza oboselei acumulate în timpul realizării albumului, artista se imbolnăvește. Pe 14 iulie 2010, de ziua ei de naștere, când ar fi implinit 43 de ani, cântăreața a fost găsită moartă în casă de către soțul său. Institutul de medicină legală „Mina Minovici" a stabilit că Madălina s-a sinucis cu o jumătate de litru de Carbofuran, unul dintre cele mai toxice pesticide. Biserica Ortodoxă a celebrat înmormântarea Mădălinei în fața Bisericii „Sfinții Costantin și Elena” din Ploiești cu o slujbă specială pentru cazuri de moarte prin sinucidere. La înmormântare au fost presente 40.000 persoane. Mădălina este înmormântată în cimitirul Bolovani din Ploiești.