Mary Grant Rosetti
Virginia Mariani
Monica Fabbri
Alla sua morte un grande necrologio, pubblicato sul quotidiano nazionale liberale “Vointa Naţională”, la proclamava come una delle più importanti donne rumene della sua generazione: pur essendo straniera, si era impegnata fortemente nel sostegno delle idee della rivoluzione non rinunciando alle sue convinzioni neanche quando la rivoluzione fu sconfitta. Anzi, ne è diventata l’immagine, perché il pittore Constantin Daniel Rosenthal dipinge ben due quadri famosi avendola come modello: La Romania rivoluzionaria e La Romania rompendosi le manette.
Maria Rosetti, nata Mary Grant, è stata, infatti, una giornalista, la prima in Romania, una rivoluzionaria e una filantropa, rivestendo un ruolo attivo nella Rivoluzione rumena del 1848 passata alla storia, con le altre avvenute in Europa, come primavera dei popoli. Nasce a Guernsey, un’isola nel canale della Manica, nel 1819 dal capitano Edward Effingham Grant e Marie Grant, di religione anglicana e di origini scozzesi. Un anno dopo nasce il fratello Effingham che, successivamente divenuto uomo d'affari, viene nominato segretario del console britannico Robert Gilmour Colquhoun in Valacchia: parte quindi anche lei per la Romania alla volta di Bucarest e lì si mantiene lavorando come governante nella famiglia Odobescu. Conosce allora il suo futuro marito, il leader radicale Constantin Alexandru Rosetti, e avrà otto figli e figlie: Mircea, Ion, Vintilă (giornalista e scrittore), Horia, Elena-Maria, Toni, Floricel e Libertatea Sophia. Viaggiano molto e frequentano ambienti mazziniani: segretamente, dunque, organizzano incontri in preparazione della rivoluzione in Valacchia nella quale si erano diffusi il fermento e il desiderio di libertà europei. Fa di tutto per salvare il marito, arrestato dai soldati turchi e inviato con una nave sul Danubio verso la Serbia nel settembre 1848: travestita da contadina, insieme al pittore Constantin Daniel Rosenthal, amico del marito, e alla figlia Libertatea Sophia appena nata, sale sulla nave e chiede di salutare per l'ultima volta il marito e, mentre lo abbraccia, riesce a passargli un biglietto che contiene informazioni sulla data e il luogo dove l'intero gruppo di rivoluzionari sarebbe stato liberato.
I coniugi in esilio
L'operazione ha successo e la famiglia si trasferisce esule a Parigi: qui nel 1853 Maria pubblica Principautés Danubiennes e prima ancora nel 1850 posa come modella per i quadri dell'amico Rosenthal: România revoluţionară e România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii. Oltre al legame di affetto verso l'artista è nota anche la duratura amicizia che ha avuto con Pia Brătianu, moglie del politico liberale Ion Bratianu, Edgar Quinet e Michelet. Dal 1857 lavora come redattrice in vari giornali e almanacchi, in particolare a Il rumeno (Românul), un giornale curato da suo marito ritornato in patria nel 1861, e dal luglio 1865 all'aprile 1866 è redattrice di "Mamma e figlio" (Mama și copilul), una rivista letteraria settimanale, in cui vengono pubblicati articoli e traduzioni sull'educazione infantile, sulla cura dell’igiene e dei rapporti genitori-figli e marito-moglie. Intanto compie diversi viaggi nel Paese provando a fare una specie di propaganda per l’allevamento dei figli perché ritiene che l’educazione rafforza e personalizza un popolo e, quindi, rappresenta la preparazione della società del futuro. Durante la guerra dei Balcani tra il 1877 e 1878, dirige un ospedale di campo a sud del Danubio e istituisce il Comitato delle donne, con il quale riesce a raccogliere consistenti fondi da destinare agli ospedali e all'esercito. Muore il 14 febbraio 1893, anno in cui i suoi scritti vengono raccolti in un volume pubblicato con l'introduzione di Michelet; diviene anche uno dei personaggi di Camil Petrescu nel romanzo del 1957, rimasto incompiuto, Un om oameni Intre. Una strada, estensione verso est di via C.A. Rosetti, nel centro di Bucarest è stata intitolata in suo onore (in foto) e anche una scuola nella Floreasca, quartiere della città. Diverse monografie sulla sua vita sono state pubblicate nel corso degli anni del regime comunista.
«È la prima donna di cultura che ha partecipato attivamente agli sforzi del popolo rumeno per fare una vita libera durante il secolo scorso. E allo stesso tempo la prima pubblicista che ha messo i suoi scritti, disinteressati, al servizio degli interessi nazionali»
Lucian Pedresc
Traduzione francese
Marie Thérèse Peri
À sa mort, une grande nécrologie, publiée sur le quotidien national libéral « Vointa Naţională », la proclamait comme l’une des femmes roumaines les plus importantes de sa génération : bien qu’ étrangère, elle s’était engagée avec force à soutenir les idées de la révolution sans pour autant renoncer à ses convictions mȇme lorsque la révolution était vaincue. Bien au contraire, elle en est devenue son image car le peintre Constantin Daniel Rosenthal peint deux tableaux célèbres l’ayant choisie comme modèle : la Roumanie révolutionnaire et la Roumanie brisant ses menottes.
Maria Rosetti, née Mary Grant, était en fait une journaliste, la première en Roumanie, une révolutionnaire et une philanthrope, jouant un rôle actif dans la Révolution roumaine de 1848 entrée dans l’histoire, aussi bien que les autres qui ont eu lieu en Europe, comme le printemps des peuples. Née à Guernesey, une île dans le canal de la Manche, en 1819 du capitaine Edward Effingham Grant et de Marie Grant, de religion anglicane et d’origine écossaise. Un an plus tard, son frère Effingham est né, devenu par la suite homme d’affaires, il a été nommé secrétaire du consul britannique Robert Gilmour Colquhoum en Valachie : elle aussi est partie en Roumanie, à Bucarest et y est restée en tant que gouvernante auprès de la famille Odobescu. Elle connaît alors son futur mari, le leader radical Constantin Alexandru Rosetti et aura huit enfants : Mircea, Ion, Vintillă (journaliste et auteur), Horia, Elena-Maria, Toni, Floricel et Libertatea Sophia. Ils voyagent beaucoup et fréquentent des milieux mazziniens : en secret, donc, ils organisent des rencontres pour préparer la révolution en Valachie où s’étaient diffusés le ferment et le désir de liberté européens. Elle fait de tout pour sauver son mari, arrȇté par les soldats turcs et envoyé en bateau sur le Danube vers la Serbie en septembre 1848 : déguisée en paysanne, avec le peintre Constantin Daniel Rosenthal, ami de son mari ainsi qu’avec sa fille Libertatea Sophia à peine née, elle monte sur le bateau et demande à saluer pour la dernière fois son mari et, quand elle l’embrasse, elle réussit à lui passer un billet contenant des informations sur la date et le lieu où tout le groupe de révolutionnaires serait libéré.
L’opération a du succès et la famille s’installe à Paris en exil : là, en 1853, Maria publie Principautés Danubiennes et bien avant en 1850, elle pose comme modèle de l’ami Rosenthal : Romȃnia revoluţionară et Romȃnia rupăndu-si cătuşele pe Cȃmpia Libertăţii. Outre le lien affectueux envers l’artiste, on connaît aussi l’amitié durable qu’elle a eue avec Pia Brătianu, femme du politicien libéral Ion Bratianu, Edgar Quinet et Michelet. A partir de 1857, elle travaille comme rédactrice dans différents journaux et almanachs, en particulier à “Le Roumain” (Romȃnul), un journal édité par son mari, retourné en patrie en 1861, et de juillet 1865 à avril 1866, elle est rédactrice de « Mère et l’enfant » (Mama şi copilul), une revue littéraire hebdomadaire, où sont publiés des articles et des traductions sur l’éducation des enfants, sur le soin de l’hygiène et des rapports parents-enfants et mari-femme. En attendant, elle fait divers voyages dans le pays essayant de promouvoir une sorte de propagande pour l’éducation des enfants car elle retient que l’éducation renforce et personnalise un peuple et, donc, représente la préparation de la société du futur. Pendant la guerre des Balkans, entre 1877 et 1878, elle dirige un hôpital de camp au sud du Danube et elle crée le Comité des femmes, grȃce auquel elle réussit à recueillir des fonds importants destinés aux hôpitaux et à l’armée. Elle meurt le 14 février 1893, année où ses écrits sont collectés dans un volume publié avec l’introduction de Michelet ; elle devient aussi un des personnages de Camil Petrescu dans le roman de 1957, resté inachevé, Un om oameni Intre. Une route, prolongement vers l’est de rue C. A. Rosetti, dans le centre de Bucarest a été intitulée en son honneur ainsi qu’une école dans la Floreasca, quartier de la ville. Plusieurs monographies de sa vie ont été publiées au cours des années du régime communiste.
«C’est la première femme de culture qui a participé activement aux efforts du peuple roumain pour vivre librement durant le siècle dernier. Et en mȇme temps la première journaliste qui a mis ses écrits, désintéressés, au service des intérȇts nationaux»
Lucian Pedresc
Traduzione inglese
Francesca Campanelli
At her death, a large obituary, published in the liberal national newspaper "Vointa Naţională", proclaimed her as one of the most important Romanian women of her generation: despite being a foreigner, she was strongly committed to supporting the ideas of the revolution, not giving up her convictions either. when the revolution was defeated. Indeed, she has become its image, because the painter Constantin Daniel Rosenthal paints two famous paintings having her as a model: Revolutionary Romania and Romania breaking the handcuffs.
Maria Rosetti, born Mary Grant, was, in fact, a journalist, the first in Romania, a revolutionary and a philanthropist, playing an active role in the Romanian Revolution of 1848 which went down in history, with the others that took place in Europe, as a spring of peoples . Born in Guernsey, an island in the English Channel, in 1819 by Captain Edward Effingham Grant and Marie Grant, of Anglican religion and of Scottish origins. A year later, her brother Effingham was born who, after becoming a businessman, was appointed secretary of the British consul Robert Gilmour Colquhoun in Wallachia: she too went to Bucharest in Romania and there she used to work as a governess in the Odobescu family. She then meets her future husband, the radical leader Constantin Alexandru Rosetti, and will have eight sons and daughters: Mircea, Ion, Vintilă (journalist and writer), Horia, Elena-Maria, Toni, Floricel and Libertatea Sophia. They travel a lot and frequent Mazzinian circles: secretly, therefore, they organize meetings in preparation for the revolution in Wallachia in which the ferment and the desire for European freedom had spread. She does everything to save her husband, arrested by Turkish soldiers and sent by ship on the Danube to Serbia in September 1848: disguised as a peasant, together with the painter Constantin Daniel Rosenthal, a friend of her husband, and her newborn daughter Libertatea Sophia, she climbs on the ship and asks to say goodbye to her husband for the last time and, while hugging him, she manages to pass him a note containing information on the date and place where the entire group of revolutionaries would be released.
The operation was successful and the family moved into exile in Paris: here in 1853 Maria published Principautés Danubiennes and before that in 1850 she posed as a model for her friend Rosenthal's paintings: România revoluţionară and România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii. In addition to the bond of affection towards the artist, the lasting friendship she had with Pia Brătianu, wife of the liberal politician Ion Bratianu, Edgar Quinet and Michelet, is also known. Since 1857 she has worked as an editor in various newspapers and almanacs, in particular at "Il Rumeno" (Românul), a newspaper edited by her husband who returned home in 1861, and from July 1865 to April 1866 she was editor of "Mother and son" (Mama și copilul), a weekly literary magazine, in which articles and translations on childhood education, hygiene care and parent-child and husband-wife relationships are published. Meanwhile, she made several trips to the country trying to make a kind of propaganda for raising children because she believes that education strengthens and personalizes a people and, therefore, represents the preparation of the society of the future. During the Balkan war between 1877 and 1878, she directed a field hospital south of the Danube and set up the Women's Committee, with which she managed to raise substantial funds for hospitals and the army. She died on February 14, 1893, the year in which her writings were collected in a volume published with an introduction by Michelet; he also becomes one of Camil Petrescu's characters in the 1957 novel, unfinished, Un om oameni Intre. A street, eastward extension of via C.A. Rosetti, in the center of Bucharest was named in her honor and also a school in the Floreasca district of the city. Several monographs on her life have been published over the years of the communist regime.
“She is the first woman of culture who actively participated in the efforts of the Romanian people to lead a free life during the last century. And at the same time the first publicist who has put her writings, disinterested, at the service of national interests"
Lucian Pedresc
Traduzione rumena
Niculina Ghilvaciu
La moartea sa a fost publicat un necrolog extins în cotidianul național liberal "Voinţa Naţională" în care era proclamată ca una dintre cele mai importante femei românce din generația ei. Cu toate că era straină, ea a susţinut cu putere ideile revoluției, nerenunțând la convingerile ei nici când revoluția a fost învinsă. Maria Rossetti a devenit imaginea revoluţiei, deoarece pictorul Constantin Daniel Rosenthal a pictat, având-o ca model, două tablouri celebre intitulate: România Revoluționară și România rupând cătușele.
Maria Rosetti, născută Mary Grant, a fost prima jurnalistă din România, o revoluționară și o filantroapă, jucând un rol activ în Revoluția română din 1848. Aceasta revoluție a intrat în istorie, împreună cu celelalte care au avut loc în Europa, ca primăvara popoarelor. S-a născut în Guernsey, o insulă din Canalul Mânecii, în 1819. Tatal ei era căpitanul scoțian Edward Effingham Grant și mama ei, franțuzoaca Marie Grant. Maria era de religie anglicană. Un an mai târziu, s-a născut fratele său Effingham care, după ce a devenit om de afaceri, a fost numit secretar al consulului britanic Robert Gilmour Colquhoun în Țara Românească. Marie insoțește pe fratele ei în România, la București ,unde va lucra pentru un timp ca guvernantă a familiei Odobescu. Intre timp cunoaște pe viitorul ei soț, liderul radical Constantin Alexandru Rosetti, cu care va avea opt copii: Mircea, Ion, Vintilă (jurnalist și scriitor), Horia, Elena-Maria, Toni, Floricel și Libertatea Sophia. Soții Rosetti călătoresc mult și frecventează cercurile mazziniene: în secret vor organiza întâlniri pentru pregătirea revoluției din Țara Românească unde se răspândea fermentul și dorința de libertate europeană. Face tot posibilul pentru a-și salva soțul arestat de soldații turci și trimis cu o navă pe Dunăre în Serbia, în septembrie 1848. Maria, deghizată în țărancă urcă pe navă împreună cu prietenul soțului ei, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, și cu fiica ei nou-născută Libertatea Sophia și cere să-și ia rămas bun de la soțul ei pentru ultima dată. În timp ce îl îmbrățișează, reușește să-i dea un bilet ce conținea data și locul unde urma să fie eliberat întregul grup de revoluționari.
Operațiunea a avut succes și familia decide sa meargă în exil la Paris. Aici, în 1850 a pozat ca model pentru picturile prietenului sau Rosenthal: România revoluționară și România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății. Pe lângă legătura afectivă cu acest artist, este cunoscută și prietenia de durată pe care a avut-o cu Pia Brătianu, soția politicianului liberal Ion Brătianu; cu Edgar Quinet și Michelet. In 1853, Maria va publica Principautés Danubiennes. Din 1857 a lucrat ca redactor la diferite ziare și almanahuri, în special la “Românul”, un ziar fondat de soțul ei întors acasă în 1861. Din iulie 1865 până în aprilie 1866 a fost redactor la “Mama și copilul”, o revistă literară săptămânală, în care erau publicate articole și traduceri despre educația copilului, igiena și relația dintre părinte-copil și soț-soție. Între timp, a făcut mai multe călătorii în țară încercând să facă un fel de propagandă pentru creșterea copiilor, deoarece era convinsă că educația întărește și personalizează un popor și, prin urmare, reprezintă pregătirea societății viitoare. În timpul războiului balcanic (1877 - 1878), ea a condus un spital de campanie la sud de Dunăre și a înființat “Comitatul pentru femei”, cu care a reușit să strângă fonduri substanțiale pentru spitale și armată. A murit la 14 februarie 1893, anul în care scrierile sale au fost adunate într-un volum publicat cu o introducere de Michelet. Maria devine unul dintre personajele lui Camil Petrescu din romanul sau neterminat, Un om între oameni (1957). O stradă din centrul Bucureștiului, aproape de Bulevardul Magheru, și o școală din cartierul Floreasca, au fost numite în cinstea ei. Au fost publicate de-a lungul anilor regimului comunist diverse monografii a Mariei Rosetti.
„Este întâia femeie cultă care a fost părtașe activă la strădania poporului roman de a-și făuri o viată liberă, în cursul veacului trecut. Şi totodată intâia publicistă care și-a pus scrisul, desinteresat, în slujba intereselor naționale”.
Lucian Pedrescu